Modificarea raportului dintre sănătate şi boală, dintre corpul normal şi corpul anormal, dintre viaţă şi moarte într-o societate parţial medicalizată; legitimitatea acordată plăcerii, precum şi noile norme şi noile puteri, biologice şi politice; căutarea fericirii individuale şi violenţa extremă, viaţa intimă şi spaţiul public saturat de simulacrele sexuale - iată câteva dintre paradoxurile şi contrastele prin care s-a constituit raportul dintre subiectul contemporan şi corpul său.
În momentul în care corpurile virtuale proliferează, când graniţa dintre mecanic şi organic se estompează, trebuie, mai mult ca oricând, să arătăm limita laturii umane: „Oare corpul meu e tot corpul meu?". Istoria corpului abia începe.