Vezi mai multeOmul modern se uită cu un ochi la credinţă şi cu unul la raţiune. Prin urmare, perspectiva sa asupra istoriei e confuză. Timp de secole, istoria lumii occidentale a fost privită fie din punctul de vedere creştin, fie din cel al antichităţii clasice – al credinţei profunde în Împărăţia lui Dumnezeu sau al credinţei în cicluri de viaţă recurente şi eterne. Însă spiritul modern nu e nici creştin, nici păgân – iar interpretările sale asupra istoriei sunt creştine ca filiaţie şi anticreştine ca rezultate. Pentru a dezvolta această teorie – începând cu filosofiile istoriei din secolele al XIX-lea şi al XVIII-lea şi mergând înapoi până la Biblie –, Karl Löwith analizează scrierile unor autori redutabili, deopotrivă din antichitate şi din perioada creştină. Rezultatul e o carte pe cât de pătrunzătoare şi pasionantă, pe atât de influentă şi importantă.
Karl Löwith (1897-1973), filosof german. A studiat biologia şi filosofia la universităţile din Freiburg şi Marburg. După un stagiu de cercetare la Roma (1935-1936), a predat în Japonia, la Universitatea Tōhoku din Sedai (1936-1941). În 1941 s-a mutat în Statele Unite ale Americii, ţinând cursuri, seminarii şi conferinţe la diferite instituţii de învăţământ superior, printre care New School for Social Research din New York (1948-1952). După 1952 a revenit în Europa ca profesor la Universitatea din Heidelberg. Operele sale complete au fost publicate în 9 volume (1981-1988).