Senzational
Doru
Nu am omorat-o eu, ii datoram viata.
Akmal
Nu am omorat-o eu. Am iubit-o mai presus decat orice.
Carla
Nu am omorat-o eu, mi-as fi dorit sa fiu ca ea.
Alina
Nu am omorat-o eu, chiar daca mi-as fi dorit asta.
Gabriel
Nu am omorat-o eu. Mai bine mor eu.
Monica
Nu am omorat-o eu, oricat de mult o uram.
Marius
Nu am omorat-o eu, depasisem situatia.
David
Nu am omorat-o eu, era viata mea.
Toate temerile ei capatau proportii din ce in ce mai mari pe masura ce noaptea inainta. Femeia inchise telefonul la care nu raspundea nimeni si isi trezi sotul:
- Luci, ma duc pana la ea.
- Acum?
- Da.
- Cred ca exagerezi.
- Am sunat-o toata seara, stie ca intru in panica. Nu mi-a zis nimic, nu mi-a spus ca vrea sa doarma devreme. Nimic. Era cumplit de deprimata de dimineata. Si speriata.
- De ce?
- Nu stiu, n-a vrut sa-mi povesteasca.
- Vrei sa vin cu tine?
- Nu, lasa, nu putem pleca fara sa le spunem baietilor. Ma duc eu.
- Esti sigura?
- Da, probabil ca exagerez, dar nu pot sa dorm, nu pot face nimic. Decat sa stau asa si sa ma perpelesc, mai bine dau o fuga pana acolo. Vin imediat.
Corina lua niste haine si se imbraca dupa ce iesi din dormitor. Incerca sa recapituleze conversatia avuta de dimineata cu sora ei, dar, in afara de o senzatie de panica, nu isi putea aminti mare lucru.
Ele doua vorbeau mult, in fiecare zi chiar, nu aveau secrete. In dimineata aceea, Corina a vrut sa stie de ce e abatuta si raspunde monosilabic, iar Ana incercase sa protesteze, pretindea ca e doar preocupata, ca se apropie termenul de finalizare a cercetarilor. Corina gonea la volan prin Bucurestiul pustiu, imaginandu-si cele mai negre scenarii.