Avem în mistica noastră tăietura de diamant a învăţăturilor lui Cleopa, avem extazul îndumnezeit al lui Galeriu, şi viziunile totale, copleşitoare şi milenar formulate ale lui Stăniloae. Iată acum vedem în Carmen Caragiu mistica noastră feminină de vârf, apropiindu-se de toate cele de mai sus, odată cu un genuin livresc de gen Steinhardt şi un accent filosofic. Dar ce e unic e urzeala mereu simfonică, de muzică a Duhului, care ţese nemijlocit contemplaţia cu sângele trăirii, alternându-le până la de nedistins şi de nestins. Iconicul cel mai intim şi firesc ne mistuie blând aici, ca acoperământ de trezvie: citind trăim şi trăind citim, învăţând adevărul vieţii, cunoscând viaţa adevărată şi împărtăşindu-ne cu adevărul şi viaţa. Ea însăşi cântec viu, profetic – jucăuş pe-alocuri, colocvial şi cu „like-uri” – Carmen Caragiu devine un reper atât al eseisticii noastre cât şi al teologiei, dar care ne izbăveşte de asemenea categorisiri, căci iată, ne inundă cu undele neîncetate ale luminii lumii. Hristos a înviat – cântăm odată cu ea – „mereu la timpul prezent...”
Chris Tănăsescu (MARGENTO)
Emoţia poetică, resimţită cu toată fiinţa, nu e deloc străină de fervoarea credinţei, asta ne învaţă Carmen Caragiu, o fiinţă dispărută de curând şi prea curând. În textele sale e vorba, neîncetat, de acea „foarte secretă intimitate“ în spaţiul căreia, tenace şi firavă, ea ştie să rămână şi să-i aducă şi pe cititori, dezvăluind o personalitate puternică tocmai prin nesfârşita ei sensibilitate. „Să nu ne temem de cuvânt!“, iată ce ne transmite autoarea acestor pagini de înaltă delicateţe sufletească. Să-l căutăm, să-l aflăm, să-l rostim şi să-l auzim, oricât de îndepărtată pare la început, sau permanent, reuşita.
Cătălin Cioabă
Sub impulsul unei întâlniri semnificative cu opera părintelui Ghelasie de la Frăsinei, Carmen Caragiu, filolog de profesie, a căutat să redescopere şi să guste din plin savoarea duhovnicească a vieţii, iar acest lucru l-a reuşit, cu rafinament şi distincţie, pretutindeni: în literatură, în artă, în filosofie, în ştiinţă, în universul naturii, în teologie, în mistica isihastă. Cultura ei vastă s-a adâncit ca o pensulă fină în culorile eshatologice ale fericirii. Şi ceea ce zugrăveşte în gândurile sale întâlneşte contrastele vieţii în punctul luminos al unei conştiinţe din care sensurile lumii se încheagă şi înaintarea infinită în taină devine posibilă. „Jurnalul de idei“ cuprinde o colecţie de texte inedite incluzând eseuri, articole, dialoguri (reale sau imaginare), poeme, intervenţii pe facebook, care incorporează inflexiunile unei voci originale, ce transportă în cuvânt nuanţele inefabile ale muzicii.
Florin Caragiu
