În anii de detenţie politică (1959-1964), Noica, desigur, n-a mai făcut însemnări. După moartea lui (1987), s-au găsit, pe lângă un caiet din 1958 abia început, şase caiete şi agende acoperind perioada 1965-1987. Ele au fost descifrate şi publicate sub titlul Jurnal de idei în 1990. Volumul de faţă reia cu minime modificări acea ediţie. Notaţiile Jurnalului – acumulări de atelier în vederea unor viitoare cărţi, încercări succesive de definire şi nuanţare a ideilor filozofice proprii, cugetări, aforisme, comentarii de lectură, însemnări autobiografice – dau simultan o impresie de policromie şi coerenţă. Autorul îşi alimentează şi verifică ideile-obsesie recurgând la cele mai diverse discipline, de la matematică şi logică până la ştiinţele naturii, teologie sau arte, dar în desfăşurarea aceasta speculativă există o perfectă armonie internă.
Jurnalul de idei este cea mai bună introducere în gândirea lui Noica, în sistemul său filozofic şi chiar în Weltanschauung-ul şi psihologia sa.