Trăim o epocă a contradicțiilor – a fi mamă înseamnă astăzi împlinirea supremă pentru o femeie, dar și sacrificarea independenței, a carierei, a vieții sociale și chiar de cuplu. Mamele cu normă întreagă primesc mai puțini bani și se află deseori în situația de a răspunde la întrebarea „Dar tu ce faci toată ziua?“ Într-o societate în care majoritatea muncește și în care femeia ideală reușește pe plan profesional, cea care stă acasă pentru a-și crește copiii riscă să devină sclava propriei alegeri.Nu este de mirare că femeile aleg să devină mame tot mai târziu, adesea după treizeci de ani, după efectuarea studiilor, găsirea unui serviciu și a unui partener de viață stabil. În ţările cele mai atinse de scăderea natalității, se observă doi factori principali care constituie frâne puternice în calea dorinţei femeilor de a deveni mame. Primul este presiunea socială a modelului bunei mame, cea care se sacrifică total pentru copil, uitând să fie și femeie. Cel de-al doilea – care decurge din primul – este absenţa unei politici familiale în favoarea femeilor (și asta într-o perioadă dominată de crize economice și de nesiguranță financiară atât pentru femei, cât și pentru bărbați).
Așadar, este maternitatea o nouă formă de sclavie?
Elisabeth Badinter, personalitate a culturii franceze şi feministă angajată, încearcă să răspundă acestei întrebări și multor altora, antrenându-ne într-o polemică pasională, însoţită de analize bine documentate şi de părerile unor specialişti în domeniu.