Mamina

Alexandru Lascarov-Moldovanu se înscrie printre intelectualii României uitati sau putin cunoscuti. A trăit în perioada 1885-1971, fiind apreciat, la timpul său, ca slujitor al legii, politician, scriitor, publicist, traducător. in toată viaţa sa exemplară şi prin toată opera sa, Alexandru Lascarov-Moldovanu s-a învrednicit a se face Domnului „slavoslovitor". Multe din scrierile sale de meditatie patristică, originale, rămase în manuscris, sunt Invăluite în hlamidă literar-moralizatoare şi se disting printr-un stil euharistic, specific şi inconfundabil; adevărate „mărgăritare", care-şi cer dreptul spre lumină, spre a fi aşezate alături de marea noastră literatură duhovnicească. Aceste zămisliri sunt „mângâietoare de suflet" şi-l recomandă pe Alexandru Lascarov-Moldovanu ca pe un adevărat mistagog de secol al XX-lea.
Livia Ciupercă
„E atâta tinereţe în aer..." gândul acesta creşte ca o floare de lumină în mintea fetiţei, care stă de-un sfert de ceas pe banca singuratică din grădină, privind, ca într-o aiurare, jocurile luminii pe faţa de aur lichid a lacului. Atâta bucurie năvăleşte în inima cuprinsă de uimire, incât pleoapele se zbat speriate, iar pieptul se umflă, asfixiat de năvală. imbrăcată cu o rochie uşoară, de stofă albă, căzându-i până la călcâie (pentru întâia dată i se îngăduie o rochie atât de lungă) [...], înaltă şi uşor Implinită, fata are ochii de un verde intens bătând în ape negre şi priveşte lumea cu o curiozitate naivă, ca şi cum atunci i s-ar descoperi frumuseţile ei. Irinuca. Cu o săptămână mai înainte, în liniştea traiului de la ţară, în paşnica monotonie a zilei, a venit, dintr-odată, pe neaşteptate, un vârtej de tulburare. Irinuca nu avea mamă demult. Trăia numai în tovărăşia tatălui bun, dar tăcut şi trist, şi a mătuşii Keti. Şi mai ales cu gândurile ei. Acolo, fn vastele ţinuturi albe, Irinuca îşi petrecea avântatele cavalcade ale închipuirii... Trăită fără mamă şi aproape fără farrtilie, Irinuca năzuia spre o viaţă in care să aibă pentru cine trăi, pentru ce se jertfi. Să fie mişcare, lumină, râs, veselie, şi mai cu deosebire, să aibăpe cine iubi... Să dea iubire dinplin, să se devoteze, Să-Şi dăruiască sufletulintregtuturor. Şi iată vârtejul de tulburare... in viaţa Irinucăi s-a ivit Ian. Când, coborându-se din trăsurica de ţară, Ian a pus piciorul pe treapta dintâi a scărilor şi a ridicat ochii spre cei din cerdac, Irinuca a simţit, privindu-l, că acesta este cel aşteptat. L-a privit într-o fulgerare, s-a speriat de vuietul adânc ce i s-a starnitIn suflet şi abia a putut să se ţină pe picioare când tânărul i-a 1ntins mâna, recomandându-se. Era cel din vis... I-a surâs în neştire şi a simţit pe dată nevoia să fugă, să se ascundă de ruşinea că i s-a citit totul de pe faţă.
Alexandru Lascarov-Moldovanu