Marea bucurie

Caci, la urma urmei, se intoarce de la amantul ei si eu sunt sotul! E a doua oara. Oare, isi inchipuie ca va putea sa plece si apoi reveni la infinit, si ca eu nu sunt facut decat pentru a ierta mereu? Nu-si da seama ca nu exista iertare, si ca numai si numai mila ma face s-o primesc in casa? Stiu ca n-are pe nimeni in lume, stiu ca e ca un caine gonit si mai stiu ca n-as avea puterea sa ma supar pe ea, din mila si numai din mila. Toata viata mi-a fost mila de ea, de ea care m-a chinuit atata... Dar cum sa-i explic ce simt? N-ar intelege...