Interlocutorul lui Razvan Bucuroiu nu este fostul ministru de externe al Romaniei, ci un bun prieten si vechi coleg de intreprinderi culturale crestine. Este, fara indoiala, cea mai intima dintre conversatiile purtate de Teodor Baconschi in ultimii ani, dar cartea nu se transforma intr-o spovedanie autobiografica, ci ramane un dialog elegant despre spiritul veacului si duhul de dincolo de timp.
Teodor Baconschi se lasa antrenat de Razvan Bucuroiu intr-un soi de itinerarium mentis in Deum, a carui incheiere depaseste orizontul vremelnicelor nostre intrigi si interogatii, pentru a face loc simplitatii negraite, acel vast taram pe care il vom strabate, cu ochii deschisi, la capatul ostenelilor noastre.
Nu atat deslusirea tarelor si tiparelor umanitatii de azi ii preocupa pe cei doi prieteni, cat lamurirea si limpezirea de sine, intru cele de sus. Iata de ce, chiar si cand atinge coardele discordante, dialogul nu este polemica, ci agapa, impreuna-rostire a doi crestini-ortodocsi, inscrisi pe acelasi drum al interogatiei salvatoare, in interiorul tarditiei lor.
Adrian Papahagi