Masca norocului

Adunasem două iubiri într-una singură. Erau în mine reale şi ireale, ca aerul şi apa, trăiam cu sufletul plin de amândouă. Pe Stana o iubeam ca pe o realitate care dădea un sens vieţii. Ea era pământul, florile, ploaia, roua, copiii. Pe domniţa o reîntâlneam în nimbul amurgului, în boarea vântului, în zorii zilei, la crepuscul, în voiaje astrale. Am trăit între aceste două iubiri. Mă închinam la două zeiţe.