Misiunea L.E.

O radiografie a culiselor diplomatiei si politicii românesti din cel de-al doilea razboi mondial.
Despre razboi, armata, politie si servicii secrete.
«? Da, feldwebel-ul Horst nu va avea nici o sansa, repeta ofiterul român. Îl voi "convinge? si pe el sa se odihneasca pâna mâine dimineata, aici, în birou, lânga domnia voastra, adica lânga un trup inert, fara suflare... Pentru început, îi voi arde una la scafârlie, dupa care îl voi lega fedeles si-i voi îndesa o batista în gura, pe post de calus. Pe el nu-l voi trata cu... somniferul etern, nu-l voi aduce în situatia sa faca nani-nani pe vecie, eu nu sunt câtusi de putin baiatul rau, nu sunt un criminal. Eu sunt doar o victima care se apara, o victima care este nevoita sa foloseasca armele pe care le are la dispozitie. M-ati adus aici, fara consimtamântul meu, ca pe un infractor ! Sunt la mine acasa, în orasul meu natal si în tara mea. Chiar daca as fi încalcat vreo lege, nu ma puteti judeca, n-aveti nici un drept! Cu toate acestea, ati crezut ca puteti sa dispuneti de viata mea în numele unei pretinse tradari. Pe cine naiba am tradat ?! Pe Adolf Schicklgruber ? Nu-i ruda cu mine, eu sunt român si România a intrat în razboi în conditiile pe care le cunoasteti, iar situatia initiala a fost modificata în defavoarea noastra. Asa încât, nu-mi vorbiti mie de tradare. Respect Germania, cultura ei, calitatile oamenilor ei, dar nu pot accepta chiar fara nici o rezerva o politica nesabuita, dezastruoasa, care va conduce, în cele din urma, la ocuparea tarii mele de catre colosul rapace de la rasarit. Prin urmare, am facut ceea ce am facut în numele unui crez si în legitima aparare.»