Misticism si logica porneste de la incercarea de a oferi raspuns unor interogatii fundamentale: 1. Care dintre cele doua modalitati de cunoastere, ratiunea si intuitia, este superioara - daca exista superioritate in acest caz? 2. Pluralitatea si diviziunea sint integral iluzorii? 3. Se poate vorbi despre o irealitate a timpului? 4. Carui tip de realitate apartin binele si raul? Raspunzind cu rigoare filosofica si coerenta logica acestor intrebari, Bertrand Russell desfide misticismul integral, dogmatic si pretins transcendent, dar retine ca pozitiva particulara experienta a iluminarii mistice, care se bizuie pe o intelepciune a simtirii demna sa devina atitudine existentiala, fara insa a fi transformata in crez de viata. Potrivit filosofului britanic, misticismul se defineste prin: 1. o cunoastere intuitiva, directa si instantanee a esentei aflate dincolo de realitatea empirica si iluzorie; 2. credinta in unitatea tuturor celor existente (negarea divizunii); 3. postularea caracterului iluzoriu al timpului (daca totul este unitar, atunci nu exista nici trecut, prezent sau viitor); 4. negarea realitatii raului, ce ar tine de lumea decazuta si divizata, guvernata de senzatii si experienta.