Apare în volum, în octombrie 1924, la editura „Rieder”, colecția „Prozatori francezi contemporani”.
Un an mai târziu, Moș Anghel apare și în românește, la editura „Renașterea”, din București. În cuvântul introductiv, adresat „Cititorilor mei din România”, Panait Istrati precizează de la început:
„Moș Anghel nu e o traducere, ci o scriere românească: o consider egală celei franțuzești. Aci, grăiesc în limba mea. Nu e graiul săltăreț al directei compuneri în românește. Încătușarea primei creații, pe care am ținut s-o respect cât mai mult, din cinste profesională și ca să dau un exemplu de traducere (…) încătușarea aceasta m-a strâns și pe mine amarnic. Și dacă uneori am slăbit-o, dacă pe ici, pe colo am dat drumul strânsorilor, sau dacă pe alocurea am făcut chiar mici completări, cu înțeles în limba noastră, acestea sunt abateri îngăduite autorului, dar care nu condiționează o bună traducere. Licențele mele neînsemnate rămân înăuntrul, atât al cunoștinței limbii franceze cât și al celei românești”.