Detasat de infatisarea materiala a lucrurilor, folosind de multe ori cuvinte abstracte, Cosmisian pune accentul pe detalii fine si profunde menite sa se joace cu imaginatia cititorului, purtandu-l intr-o lume de vis. Scrisa la persoana I, aceasta poveste este incarcata cu emotiile iubirii, relatata intr-o maniera eleganta si sensibila. "Oare iubirea poate fi uitata?” - cu siguranta, Mouelle Roucher este povestea care innobileaza iubirea scrisului si lecturii, daruind o avalansa de trairi interioare pe care cititorul si le insuseste involuntar. - Vero Budea, redactor Literatura pe tocuri
Cartea Mouelle Roucher - Volumul 1 Dezliterarea pe fuior de timp, semnata de tanarul Cosmisian, aduce magia vibratiei iubirii cu al ei „Fior”, care traieste in noi, dintr-un inceput pana in apus. „Fiorul” revine cu obstinatie ca un laitmotiv in discursul narativ, precum motivul muzical al Bolero-ului compus de Maurice Ravel. Absenta acelui „Fior” transforma iubirea intr-o povara, iar sufletul coplesit se frange. Personajele traiesc reintoarcerea iubirii, dar absenta amprentei acelei vibratii propune un travaliu al sufletului, greu de purtat. Cartea Mouelle Roucher - Volumul 1 Dezliterarea pe fuior de timp ascunde „Fiorul” in iubirea scriitoarei Mouelle Roucher pentru Pierre. El este omul in care s-au adunat toti barbatii din viata acestei misterioase femei, iubitoare „a cuvintelor pe care le vedeai mai curand ca esarfe aruncate in jurul gatului iubitului, pentru a-l apropia de trupul sau cald”. Cartea a fost daruita „iubirilor mele, in cautarea acelor barbati ce impreuna au format barbatul perfect. Idealizata iubire perfecta, ce m-a facut sa caut un om care sa o cuprinda, a fost o himera, o munca de Sisif. Iubirea pentru tatal, omul cu doua lumi, despartite de anotimpuri, iubirea pentru barbatul care a facut din mine o visatoare - Roin, pentru Florene - un iubitor ascuns, ce niciodata nu a indraznit sa spuna ce simtea”. - Prof. Luciana Ianculescu (fragment din Prefata)