Conform Dicționarului explicativ al limbii române, o enciclopedie este acel „tip de lucrare lexicografică, de proporții diferite, care tratează sistematic termeni de bază (nume comune și proprii), noțiuni din toate domeniile sau dintr-un singur domeniu, fie în ordine alfabetică, fie pe probleme sau pe ramuri”. Cartea „Natura suprinzătoare”, scrisă și ilustrată de Florence Guiraud, își transgresează statutul de simplă carte științifică, angrenând cititorului într-o incursiune, deopotrivă artistică și literară, în fabulosul univers al totului înconjurător.
Structurat în șapte capitole, volumul se deschide cu o prefață care motivează atât demersul autoarei, cât și resortul care stă la baza acestuia. Astfel, Florence Guirand pleacă de la premisa valorificării marilor enciclopedii realizate în timpul Epocii Luminilor, în urma misiunilor de explorare a noilor continente. În acest context, pentru a reda cât mai amănunțit descoperirile făcute, călătorii naturaliști porneau la drum însoțiți de artiști, aceștia ilustrând, în cele mai fine detalii, elementele de floră și de faună. Iar fascinația creată în jurul acestor crochiuri, acuarele sau gravuri este cu-atât mai mare cu cât punerea lor în pagină reprezintă nu doar o ilustrație de tip științific, ci și o operă de artă.
Având ca sursă de inspirație frumusețea deosebită a acestor desene naturale, cartea „Natura suprinzătoare”se coagulează ca un melanj de subiecte alese în mod subiectiv și tratate aleatoriu. Pe rând, capitolele se înscriu următoarelor tematici: „Păsările sub lupă”, „Găini, curcani, fazani & co”, „Insecte fel de fel”, „Și acum, fluturi”, „Viețuitoare marine”, „Și tot în lumea subacvatică”, „Un festival al peștilor”.