Omida

Romanul Omida (1985) demonstreaza, o data in plus, virtuozitatea narativa a lui Fowles, pasiunea sa pentru istorie, ocultism si stiintele naturii, dar si preocuparea pentru tot ceea ce tine de iluzie si mister. Descriind evolutia unei secte din secolul al XVI-lea, insa cu permanente trimiteri la lumea contemporana, cartea lui Fowles este o metafora complexa a ambiguitatii si ambivalentei, pornind chiar de la titlu. Dupa cum explica insusi autorul, termenul englezesc maggot („omida”) avea odinioara si sensul de „toana, capriciu”, fiind, de asemenea, utilizat pentru a desemna melodiile unor dansuri care nu aveau o denumire proprie. Nici biografie, nici istorie, nici pe de-a intregul fictiune sau, mai curind, cite ceva din toate acestea, romanul Omida retine si amplifica semnificatia multipla a cuvintului-titlu.

„Omida, acest roman absolut admirabil, serveste, asa cum ar trebui sa faca intreaga literatura, fortelor subversiunii. Din acest motiv, este comparabil cu Iubita locotenentului francez, dar mai curajos la nivelul experimentului si cu atit mai remarcabil la cel al realizarii artistice.” (Anthony Burgess)

„In Omida, parca mai mult decit in orice alt roman al sau, Fowles si-a pus in joc seducatorul lui talent narativ pentru a ne oferi o carte excelenta.” (The Guardian)

„O realizare stralucita! Fowles se dovedeste inca o data un virtuoz al tehnicilor narative si un inovator indraznet al structurilor romanesti.” (The Times)

„Imaginatia nestavilita a lui Fowles zboara peste peisajul a doua secole si jumatate – o lectura fascinanta.” (The Times Literary Supplement)