Când ne uităm la noi înșine, în noi înșine, găsim o structură fizică, membre și organe, structuri mentale și ordine; găsim procese de natură externă sau internă, pulsiuni, acte, schimbări de stare. Și vedem tot ceea ce este în noi și ceea ce se întâmplă acolo ca o unitate. Nu ne apare doar astfel, ci chiar este o unitate.
Ar trebui să nu ne mai încredem în toate percepțiile noastre dacă am vrea să ne îndoim de faptul că suntem cu adevărat o unitate fizic-spirituală. Suntem. Și nu putem să nu raportăm tot ceea ce suntem ca indivizi, tot ceea ce se întâmplă cu noi și prin noi, la această unitate: fie ca piatra ei de construcție, fie ca efectul care emană din ea.
Romano Guardini (1885-1968), italian de origine, dar naturalizat german, a fost preot și unul dintre gânditorii catolici importanți ai secolului XX. Este renumit în special pentru reflecția sa aprofundată asupra liturghiei și este unul dintre principalii protagoniști ai Mișcării liturgice, precum și un precursor al Conciliului Vatican II. A scris multe volume, pe teme diverse, de la revizitarea marii literaturi și filozofii europene văzute cu ochii credinței, la cele propriu-zis spirituale. Cărțile sale se citesc cu plăcere datorită stilului accesibil, rămânând relevante și astăzi.