Dorina Stoica (n. la 14 martie 1952 în loc. Răchitoasa, jud. Bacău) a lucrat în industria de automatizări, învăţământ, administraţie. Debutează în revista Liceului „Ghe. Roşca Codreanu”, Bârlad, în 1970. A publicat în revistele Convorbiri literare, Literatura de azi, Conta, Vatra Veche, Bucureştiul literar şi artistic, Fereastra, Plumb ş.a. Debutează în 2008 cu volumul De la poezie la rugăciune. A mai publicat volumele de poezie Daruri (2011), Izvorul îndepărtat (2012), De Florii în ţara lui Iisus (2014), Când nu Te iubeam (antologie de autor) (2015), Ochiul curat (2016), volumele de proză Raiul în care am fost (2011), Bietul om sub vremi (2013). Prezentă cu poezie şi proză în peste 15 antologii. Membră a cenaclului Qpoem din 2016.
„Dorina Stoica nu doar că şi-a propus şi şi-a asumat o ruptură faţă de scrisul anterior, unul de smerenii şi iluminări traduse delicat şi preţios, dar şi-a şi tematizat această ruptură – şi de ton şi de stil – în Pîinea lui Bragi. Convertirea la laicismul de tip facebook e, de fapt, o apropiere subită de formulele narative şi denotative ale poeziei de azi şi, totodată, o apropiere de realitatea brută. Jucîndu-se cu dependenţa FB, Dorina devine o moralistă cu vervă satirică, patinînd pe linia invizibilă dintre (auto)ironie, umor şi sarcasm. O maliţiozitate descriptivă scoate în vervă scenele de cotidian social, iar inventarul de real se transformă în frenezie contemplativă; nu mai puţin, fireşte, într-un denunţ moralist. Prima jumătate a cărţii se complace într-o ludică de caustice, dar inima Dorinei rămîne ataşată (acum mai discret textual, dar mai eficient liric) de credinţă. E ceea ce demonstrează partea a doua, mult mai bine decît o făceau poemele de reverenţă de dinainte.”
Al. Cistelecan