Oare, vrând să eradicăm perversiunea nu punem în pericol o distincţie fundamentală pentru civilizaţia noastră, şi anume distincţia dintre bine şi rău?
Cartea îşi propune să schiţeze – din punct de vedere cultural – istoria comportamentului pervers. Scopul autoarei este să smulgă eticheta de pervers din contextul exclusiv al sexualităţii în care a fost plasată până acum şi să-i confere o abordare mai largă.
Istoria omenirii ne oferă diverse modele de atitudini considerate deviante sau extravagante, pe motiv că ele se abat de la normă şi încalcă aşa-zisa ordine naturală a lumii.
Fiecare epocă aduce în scenă propria figură exemplară de pervers: ascetul, respectiv martirul (în epoca medievală); libertinul sau depravatul la Sade (în secolul al XVIII- lea); copilul care se masturbează, femeia isterică, homosexualul (în secolul al XIX-lea); nazistul, apoi teroristul (în secolul XX) etc.
Specialistă în istorie şi cercetătoare la Universitatea Paris VII, Elisabeth Roudinesco este autoarea unor tratate de referinţă: Istoria psihanalizei în Franţa, Întrebări despre ziua de mâine. Psihanaliză şi deconstrucţie (scrisă împreună cu Jacques Derrida), Jacques Lacan, Dicţionarul de psihanaliză (realizat împreună cu Michel Plon) şi Familia în dezordine.