Asistam astazi la o reforma globalizata a sistemelor educative care vizeaza deopotriva toate compartimentele sistemului scolar, dar cu deosebire curriculumul si evaluarea.
Specialisti de marca fac afirmatii potrivit carora curriculumul nu este adecvat asteptarii majoritatii elevilor, de aceea este nevoie de schimbare. (Del Rey, 2013, p. 23). Schimbarea este ceruta si de faptul ca educatia nu mai este privilegiul unei minoritati. Punerea sub semnul intrebarii a Curriculumului traditional constituie un fenomen general. „Se cere cu insistenta schimbarea Curriculumului traditional, dar ceea ce este mai interesant este faptul ca punerea acestuia sub semnul intrebarii porneste de la baza. Unul din argumentele forte este numarul tot mai mare al elevilor cu insucces scolar” (Manolescu, 2015).
Inca din ultimele decenii ale secolului trecut lucrari de referinta din domeniul stiintelor educatiei vorbeau despre „criza scolii”, faceau aprecieri potrivit carora „scoala este in pierdere de viteza” etc. (Vaideanu, 1989). Astazi voci autorizate din domeniul educational si nu numai apreciaza ca „scoala nu-si indeplineste misiunea sa” (Dupriez si Malet, 2013).
Reforma curriculara despre care se vorbeste la nivel mondial este stimulata / impulsionata de o multitudine de factori, dintre care nu putem ignora, pe de o parte, modernizarea mijloacelor informationale, iar pe de alta parte, rezultatele obtinute de elevi atat la evaluarile curente, dar mai ales cele inregistrate la diversele evaluari internationale. In acest context schimbarea este necesara; dar este foarte important de stabilit raportul dintre continuitate si schimbare, dintre evolutie si revolutie in domeniul invatamantului, indeosebi in ceea ce priveste evaluarea elevilor. Poate cel mai potrivit ar fi sa vorbim de evolutie intr-un proces care incearca sa armonizeze continuitatea si schimbarea.