Prolegomene la orice metafizica viitoare care se va putea infatisa drept stiinta

„Ţinta mea este de a-i convinge pe toţi cei care cred că merită să te îndeletniceşti cu metafizica de faptul că este neapărat necesar ca ei să-şi întrerupă pentru o vreme orice activitate, să nu mai ţină seama de cele ce s-au înfăptuit până în prezent şi să-şi pună mai întâi de toate întrebarea: «Este metafizica, în genere, posibilă?»“

„Nu este însă ceva chiar nemaiauzit ca, după o îndelungată strădanie în câmpul unei anumite ştiinţe, atunci când lumea se minunează cât a ajuns ea de departe, să-i treacă totuşi, în cele din urmă, cuiva prin minte întrebarea: dacă şi în ce chip o asemenea ştiinţă este în genere posibilă? Căci raţiunea umană este atât de dornică să construiască, încât în mai multe rânduri ea a ridicat deja turnul, iar apoi l-a dărâmat pentru a afla cum îi sunt alcătuite temeliile.“ (Immanuel KANT)

„Republicarea repetată a acestei traduceri este deosebit de îmbucurătoare, în măsura în care arată cât de viu a rămas, la noi, interesul pentru filozofia lui Kant. Cu atât mai mult cu cât textul acestei scrieri, chiar dacă nu tot aşa de arid precum cel al Criticii raţiunii pure, nu este deloc uşor de parcurs. Disponibilitatea cititorilor de a înfrunta aceste greutăţi are o bună explicaţie. Mulţi ştiu că gânditorul din Königsberg a scris Prolegomenele tocmai cu intenţia de a înlesni accesul la idei centrale ale filozofiei sale critice.“ (Mircea FLONTA, Thomas KLEININGER)