Promenada

Indira Spătaru (n. la 24 ianuarie 1971, Iaşi) este absolventă a Facultăţii de Filosofie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Muzeografă în cadrul Muzeului Literaturii Române Iaşi, la casa ,,O. Cazimir”. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Din 1997, membră CopyRo, din 2000, membră a Societăţii Culturale ,,Junimea ΄90”. Prezentă în revistele literare: Convorbiri literare, Poesis, Poezia, Dacia literară, Luceafărul, Steaua Dunării, Revista muzeelor, Vitralii, Hyperion, Academia Bârlădeană, Cronica, Ateneu ş.a.; precum şi în numeroase antologii şi dicţionare. Figurează în antologia în limba spaniolă 7 poeţi ieşeni, în traducerea lui Mario Castro Navarrete. Volume publicate: Poeme (1995), Seninătatea lemnului (1997), Serile la Mirceşti (1999), Marele albastru (2001), Sălbaticul anotimp (2005), În bucătăria Sylviei Plath (2008), Etna (2014). Membră a cenaclului Qpoem din 2015.

„Ţine imperativ de emblema oricărui poet ieşean o anumită distincţie culturală a discursului. Ea nu lipseşte (ba dimpotrivă) nici Indirei Spătaru, nu numai în această Promenadă (cu destule poeme ce vin din Etna lui 2014), ci-n general, căci Indira respiră praful cărţilor chiar şi cînd mai dă cîte-o raită pe la vreo celebră tavernă ieşeană. Asta îi asigură un anumit rafinament în prelucrarea notiţelor de real, de regulă încadrate în drama unei sensibilităţi care percepe, chiar şi-n seninătatea contemplaţiei, hîrleţul înfipt în zborul albatrosului. Nu sunt, însă, în poezia Indirei doar agresivităţi presimţite (ori chiar simţite), ci şi miraje candide. Între diafanitatea lumii şi colţii realului ca imediateţe brutală se mişcă, în paşi studiaţi, Indira.”