Există oameni al căror comportament este guvernat de frică şi ei sunt conştienţi de aceasta, pe când alţii nici nu bagă de seamă faptul că frica le conduce viaţa. Aceştia din urmă pot să călătorească, au succese profesionale, pot vorbi în public, au viaţa de familie corespunzătoare şi totuşi sunt mereu supraîncordaţi şi speriaţi, chiar dacă fricile lor sunt umane (frica de păianjeni, de a urca singuri cu liftul sau de a conduce maşina).
Fensterheim şi Jean Baer (1984) sunt de părere că orice teamă care este atât de puternică încât împiedică persoana să îndeplinească o acţiune este, de fapt, o reacţie cu caracter patologic. Anxietatea este definită ca o teamă difuză, fără obiect bine precizat, în timp ce fobia este definită ca fiind o teamă cu obiect bine precizat (de animale, de furtună, de înălţime etc.). Autorii menţionaţi consideră că putem include în cadrul fobiilor şi frici cu caracter mai abstract, cum ar fi frica de responsabilitate, de pierdere a controlului, de a lua parte la evenimente sociale, de a fi singur sau de a fi respins.
Terapeuţii de orientare comportamentalistă şi cognitiv‑comportamentală pornesc, în terapia comportamentelor, de la următoarele premise:
• Majoritatea comportamentelor de tip anxios sunt învăţate dacă nu cumva chiar toate). Din acest motiv, chiar dacă vi se pare ă aveţi teama de când vă ştiţi, vă puteţi dezvăţa de ea.
• În cazul în care un comportament de tip anxios sau fobic este dezvăţat (se decondiţionează) nu apar alte frici care să‑l substituie, ci, dimpotrivă, persoana obţine o mai bună adaptare la mediu.
• Reacţia anxioasă este o deprindere greşită şi, ca orice deprindere greşită, ea se poate modifica.
• Cu ajutorul unor cunoştinţe speciale, al unor antrenamente psihologice bazate pe gândire, imaginaţie şi voinţă, comportamentele de tip anxios pot să dispară în câteva luni (nu în câţiva ani).
• Nu trebuie să vă închipuiţi că vă veţi elibera chiar de orice teamă, dar veţi fi capabili să vă controlaţi teama, să‑i faceţi faţă.