Andrei Voiculescu îşi povesteşte viața fără cosmetizări şi precauții, relatând exact ce a fost și cum a fost. Septuagenarul de azi, trăitor într-o casă frumoasă, dotată cu un soi de buncăr muzical doldora de CD-uri și viniluri, se uită înapoi și îşi aduce aminte. El ştie că viața lui are atâtea culori şi pățanii, încât ar fi păcat să nu procedeze în logica de tip Vivir para contarla a lui García Márquez.
A nu se crede cumva că Andrei n-a avut îndoieli, emoții, spaime şi chiar cumpene. Când îți câștigi pâinea din sunetele emise de alții, există mereu o doză de relativ și de imprevizibil care-ți infuzează zilele şi nopțile. lar când ești în afara țării, dar munceşti şi pentru cei dinăuntrul ei, pe umeri încep să ți se adune poveri la care poate că nu te-ai gândit la trecerea frontierelor. Tânărul rebel trece fără voia lui printr-o maturizare accelerată. (Radu Paraschivescu)