Andrei Novac (n. la 1 iulie 1983, în Târgu-Jiu) este licenţiat în istorie al Universităţii de Vest din Timişoara. A colaborat cu majoritatea revistelor literare din România. A publicat volumele: Poezii (2000), Miez de talpă (2003), A nouăsprezecea inimă de înger (2003), Vârsta sării (2006), Locul în care întorc tramvaiele (2008), Aceiaşi (2011). Este prezent în mai multe antologii. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2009 şi al cenaclului Qpoem din 2016.
„Andrei Novac scrie o poezie care nu este, de fapt, o mască a timidităţii, aşa cum sugerează titlul, ci un vehicul al meditaţiei şi al căutării unor înţelesuri ascunse. Nu e poezia unei mari explozii afective, ci, mai degrabă, a unei permanente sublimări a tensiunii existenţiale, a exasperării mocnite, în nenumărate – dar nu repetate – sugestii ale absenţei. Un agreabil ceremonial fără artificii al micilor tablouri personale, al momentelor evanescente, alcătuieşte nada cu care Andrei Novac îşi îmbie cititorul în poem.”
Răzvan Voncu