Adunate de prin fel de fel de locuri si mixate strategic cu varietati inedite, textele lui Marius Constantinescu deseneaza corpul unui volum sprintar, ca un vin sec, prietenos, de cursa lunga.
Miza lor? Doar placerea, pe jumatate hedonista, pe jumatate visatoare, mereu autentica.
Parfumuri, oameni, calatorii, deserturi, vinuri, parinti, prieteni si singuratati, portrete, Paris, camere, cravate si o plaja goala. Marius Constantinescu scrie despre toate si toate il scriu pe el.
Multe din textele din aceasta carte sunt guvernate de placere. Gusturi, senzatii, amintiri, culori, texturi, vederi. Poate cele mai multe. Vrajesc palatul, se volatilizeaza repede si lasa locul altora, cu persistenta mai indelungata si buchet mai consistent.
Textele despre familie, despre tranzitia de la o varsta la alta, despre meserie, despre emotii fara vizual, despre metamorfozele unui eu (cele mai putine, de altfel) se aduna spre fundul paharului, ca mici sedimente ale unei licori nefiltrate, cu miza postgustului inclusa.
Toate, insa, sunt declinari care nu au alta miza decat sinceritatea si bucuria de a le pune in dialog cu alte minti.
Vinul baut singur nu prea are haz. Rosé-ul, mai ales, reclama companie. Sa citim impreuna. Și sa ne bucuram de un gust, de o senzatie, de o amintire, de o perspectiva, de azi.