Sahinsahul

Puterea este aceea care provoacă revoluţia. Desigur, nu voit. Dar stilul ei de viaţă, modul de guvernare devin până la urmă o provocare. Aceasta apare atunci când printre oamenii din elită se consolidează sentimentul impunităţii, credinţa că nu vor fi pedepsiţi. Este o iluzie, dar nu lipsită de baze raţionale. Într-adevăr, o vreme, scandal după scandal, un abuz după altul rămân fără urmări. Poporul tace, este răbdător şi prudent. Se teme, nu-şi simte încă puterile. Dar totodată face un calcul amănunţit al nedreptăţilor şi, la un moment dat, ajunge la bilanţ. Alegerea acestui moment este cea mai mare enigmă a istoriei. [...] Ce oare am făcut, se întreabă surprins conducătorul, că aşa, dintr-odată, parcă au înnebunit? A abuzat de răbdarea oamenilor, asta a făcut. Dar care este limita acestei răbdări, cum poate fi ea determinată? În fiecare caz răspunsul va fi altul. Un lucru e sigur: acei conducători care sunt conştienţi de existenţa acestei limite şi reuşesc s-o respecte pot conta pe o domnie lungă. Dar aceştia nu sunt mulţi. Cum a ajuns şahul să nu mai respecte această limită, semnându-şi astfel sentinţa? (Ryszard Kapuściński)