Şcoala Sociologică de la Bucureşti a fost inventată, dezvoltată, în „Sala luminoasă“. Ar fi inutil s-o căutăm prin Bucureşti: „Sala luminoasă“ a fost ba într-o şcoală rurală, ba în sala de mese a vreunui internat, ba într-o crâşmă mai încăpătoare. „Sala luminoasă“ a fost sfatul, seminarul de seară al monografiştilor conduşi de Dimitrie Gusti în campaniile de vară, începând din anii ’20. A fost spaţiul şi timpul brain-storming-ului celor strânşi în jurul Profesorului în campaniile anuale de la Goicea Mare,
Ruşeţu, Nerej, Fundul Moldovei, Drăguş, Runcu şi Cornova. Cei ale căror istorii de viaţă povestite în anii ’80 sunt cuprinse în acest volum, unii dintre primii monografişti ai şcolii, au asistat la şedinţele din „Sala luminoasă“. Această participare le-a marcat cariera, chiar viaţa.