Scriitorul si Puterea sau despre puterea scriitorului

Seria de autor dedicata scriitorului Gheorghe Craciun reuneste atit lucrari de proza, eseistica, publicistica, teorie si critica literara deja consacrate, cit si volume inedite, ramase in manuscris in arhiva sa. Seria este deschisa de romanul de debut, Acte originale/Copii legalizate (variatiuni pe o tema in contralumina), si de volumul de proza si eseuri Mecanica fluidului. Acestora li se vor adauga romanele Compunere cu paralele inegale, Frumoasa fara corp si Pupa russa, o editie revizuita a volumelor de publicistica Cu garda deschisa si Reducerea la scara, cartile de eseuri deja publicate In cautarea referintei si Teatru de operatiuni, precum si alte lucrari inedite (Lentila sferica, Operatii pe carti deschise, Mono-stereo, Transparenta si arhitectura, Formula lui Orlando etc.). Vor fi incluse in seria de autor lucrarile sale de teorie si critica literara Aisbergul poeziei moderne, „una dintre cele mai solide si innoitoare carti scrise la noi in ultimele decenii”, in opinia criticului si teoreticianului literar Mircea Martin, si Doi intr-o carte (fara a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu si Mircea Nedelciu. Seria va fi completata de Trupul stie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa (1993-2000), de volume de poezie si proza inedite, precum si de corespondenta si interviurile lui Gheorghe Craciun.
 
„Puterea simuleaza, isi face jocurile, controleaza informatia, stabileste legi, manipuleaza colectivitati, se face frate cu dracul cind e de trecut vreo punte, Puterea minte cu nonsalanta, isi ride in barba, mistifica, educa, ameninta, vorbeste tot timpul despre democratie, intretine psihoze, isi apara pozitiile atit de greu cistigate. Dar scriitorul? Toate aceste mult prea omenesti formule de supravietuire lui ii sint straine. Si atunci cum sa fie el acceptat? Cum sa accepte Puterea ideea ca scriitorul are dreptul de a pune intrebari nu doar lumii, ci si celor care o conduc? Intrebarile unui intelectual sint intotdeauna incomode, insidioase, imprevizibile, delicate, neplacute. Ele pretind raspunsuri. Iar Puterea stie bine ca exista intrebari care vor ramine tot timpul fara raspuns. Ea nu-si poate deconspira esenta, ea nu se poate invalida singura.” (Gheorghe Craciun)
 
„Gheorghe Craciun nu-i un autor de opinii si scenarii si nici nu participa la spectacolul baroc al prezumtiozitatii care domina viziunea «analistilor» nostri. Publicistica sa e un gest de constiinta, facut cu gravitatea si responsabilitatea unei atitudini sprijinite in idee si convingeri. El nu face prestidigitatia opiniilor, nu e un zilier al propriilor atitudini si nici un slujbas permanent al lor, fie cu orar saptaminal, fie cu orar cotidian, si de aceea iesirile sale sint pregatite ca eveniment, atit in armatura argumentatiei, cit si in prestatia stilistica. Cu o fraza transanta, nu fara scaparari patetice, mereu insotita de o vibratie ca semn al mizei participative, publicistica sa are deopotriva rigoarea ideii si fervoarea implicarii de constiinta.” (Al. Cistelecan)