Vezi mai multeLa începutul anului 1989, cu intuiţia că sfârşitul regimului comunist în Cehoslovacia nu poate fi departe, Bohumil Hrabal, în vârstă de 75 de ani, reîncepe să scrie, după o lungă perioadă de tăcere literară.
Volumul de faţă reuneşte eseurile epistolare scrise de autor în perioada 1989–1991 şi adresate Dubenkăi — numele de alint pentru boemista americană April Gifford, care se hotărâse să înveţe limba cehă pentru a putea citi operele lui Hrabal în original.
Scrisorile acestea nu-i vor fi niciodată trimise, dar Dubenka devine o muză, destinatara ideală şi idealizată a acestor texte pe care scriitorul însuşi le numea „reportaje lirice“; ele reunesc, într-o tehnică asemănătoare colajului, cronici ale evenimentelor importante care au dus la Revoluţia de catifea şi care au urmat acesteia, amintiri legate de pierderea soţiei sale, portrete ale diferitelor personalităţi literare şi politice importante în epocă, impresii din călătoriile făcute în Statele Unite şi în Marea Britanie.
Urmând volutele imprevizibile ale memoriei, Bohumil Hrabal îmbină istoria personală cu proza poetică, punând într-o legătură rafinată girafa în flăcări a lui Salvador Dalí, imaginile din Praga aflată sub ocupaţie nazistă, cutiile de supă ale lui Andy Warhol, tancul roz, căsuţa sa din Kersko, satul înconjurat de păduri unde îl aşteaptă întotdeauna pisicile-copii, restaurantul-berărie „Tigrul de Aur“.
„Un scriitor superb.“
Julian Barnes
„Hrabal este […] o uriaşă descoperire a mea din ultimii ani, unul dintre acei autori pe care-aş vrea să-i citesc integral, fără să sar nicio carte, niciun rând.“
Mircea Cărtărescu
Bohumil Hrabal (1914–1997) s-a născut la Brno şi a fost, până la doi ani, fiul unei mame singure. Copilăria lui Hrabal a fost marcată de două evenimente fundamentale: căsătoria mamei şi întâlnirea, la 10 ani, cu unchiul Pepin, venit în vizită pentru două săptămâni şi rămas vreme de patruzeci de ani.
Hrabal, „omul cu o sută de meserii“ (telegrafist, agent de asigurări, comis-voiajor, impiegat de mişcare, muncitor în oţelărie, printre altele) a studiat dreptul la Universitatea Carolină din Praga. Deşi iniţial s-a îndreptat către poezie, la începutul anilor ’50 Hrabal era deja membru al unui grup literar underground ca prozator. Primul său succes notabil se va petrece însă în 1963, odată cu publicarea volumului de povestiri Perla dosită: Hrabal avea 49 de ani. Între 1963 şi 1968, până la interzicerea sa, Hrabal a publicat opt cărţi şi s-a impus definitiv ca unul dintre cei mai mari scriitori de limbă cehă din toate timpurile. Din 1968 până în 1975, când Hrabal a semnat un articol favorabil regimului, cărţile sale au circulat în samizdat, iar după 1975 a urmat o nouă perioadă de efervescenţă întreruptă de boala şi moartea soţiei sale, în 1987.
După Revoluţia de catifea, editura Prazská imaginace a avut iniţiativa publicării integrale a operelor sale; lansarea ultimului volum era programată pentru ziua de 28 martie 1997, când Hrabal urma să aniverseze 83 de ani. În 3 februarie, internat într-un spital praghez, Bohumil Hrabal a căzut de la etajul cinci încercând, se pare, să hrănească porumbeii.