Scrisorile "divinei marchize" ocupă un loc cu totul particular printre capodoperele clasicismului francez. Autoarea lor nu e scriitoare şi nu are conştiinţă scriitoricească.
Scrisorile ei au utilitatea lor proprie şi imediată: Doamna de Sévigné comunică fiicei sale, fiului său, câtorva rude şi prieteni foarte apropiaţi gânduri şi sentimente intime, impresii dintre cele mai variate, amănunte banale sau curioase cu privire la cele mai importante evenimente ale zilei, dar şi la mărunte întâmplări domestice, noutăţi despre cunoştinţe comune (adică despre toată aristocraţia regatului), judecăţi pe marginea unei cărţi sau a unei piese de teatru etc. Gustul pentru astfel de scrieri lipsite de intenţie artistică este astăzi în creştere.