Serviciul de Informatii al Romaniei in Razboiul de Intregire Nationala (1916-1920)

Astăzi, la mai bine de o suta de ani de la Primul Razboi Mondial, au ramas înca pete albe în privinta participarii României la conflict. Care au fost locul si rolul României din punct de vedere informativ/contrainformativ în perioada neutralitatii (1914–1916), în cadrul conflagratiei mondiale (1916–1918) si în perioada imediat urmatoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918? A fost pregatita România pentru bataliile purtate pe „frontul din umbra” cu vajnicii sai inamici, a avut capacitatea de anihilare a actiunilor subversive desfasurate pe teritoriul national, mai ales a celor asimetrice, nou aparute în urma prabusirii imperiilor multinationale si aparitiei unor state cu interese si actiuni agresive la adresa vecinilor, a dispus de functionari/ofiteri de informatii capabili si onesti? În ce masura decidentii politico-militari, beneficiari ai materialelor informative si analitice, s-au ridicat la înaltimea functiilor si au avut capacitatea de a întelege datele primite, de a lua masuri în consecinta, în favoarea intereselor naţionale?
Tuturor acestor întrebari, dar si altora, cartea de fata încearca sa le gaseasca un raspuns.