Cunoaşterea apariţiei sezoniere a infecțiilor a fost observată încă în era hipocratică, dar mecanismele acestor fluctuaţii au rămas neprecizate până în era noastră, când s-a incriminat variaţia sezonieră a nivelului seric al Vitaminei D, a funcției sistemului imun şi melatoninei. Astfel, infecțiile respiratorii sunt mai frecvente când vremea este rece, când populaţia stă în casă şi scade frecvenţa acestora odată cu încălzirea atmosferei şi migrarea în mediul exterior, cu soare şi activitate fizică. Numeroase studii au demonstrat că îmbrăcămintea care acoperă întreg corpul are efecteadverse asupra formării cutanate aVitaminei D.
Mai mult, descoperirea funcţiilor nescheletice ale VD a revigorat interesul VD ca potenţial modulator într-o varietate de boli. Studii recente au demonstrat că VD3 reglează expresia unor peptide antimicrobiene endogene în celulele imune; această acţiune sugerează potenţialul VD de a modula răspunsul imun în variate boli infecţioase.
Aceste constatări scot în evidenţă nevoia de a folosi cunoştinţele noastre pentru suplimentarea VD ca terapie adjuvantă în infecții. au arătat că VD3 şi IFN gamma controlează proliferarea Micobacteriei tuberculoase de către monocite, iar Crowle au demonstrat inhibiţia de către 1alfa, 25(OH)2D3 a multiplicării bacililor tuberculoşi virulenţi în macrofage. 1alfa, 25(OH)2D3, generat prin acţiunea CYP27b1, interacţionează cu VDR13, stimulează inducerea cathelicidinei şi implicit distrugerea bacilului tuberculos intracelular. În cazul deficitului VD, macrofagele infectate nu sunt capabile să furnizeze suficientă 1alfa, 25(OH)2D3, pentru creşterea producţiei cathelicidinei. VD reglează şi expresia beta-defensinei, altă peptidă antimicrobiană, cu multiple funcţii efectoare în sistenul imun. Studiile endoscopice la om au demonstrat că această peptidă este secretată în mucoasa gastrică, după infecția cu Helicobacter pylori şi poate constitui un aspect major al defensei imune faţă de bacteria patogenă de la suprafaţa mucoasei gastrice. Studii ulterioare au sugerat că VD poate cauza stimularea stresului oxidativ în macrofagele activate, prin care se augumentează eliminarea bacteriei.