Plecând de la cuvântul unui om de spirit că singurul sens al existenţei e de a-i găsi un sens, am adunat în caietul acesta o serie de reflecţii şi de îndoieli a căror unică valoare e sinceritatea lor, nudă, nestilizată, aşadar nealterată.
De aceea, deşi angajând sporadic întrebări filozofice, nu pretind a scrie filozofie. O filozofie eficace implică nesinceritate. [...] Sinceritatea e adesea alături de adevăr sau împotriva lui. [...] Adevărul e prin firea lui nesincer, fiind fructul multor automutilări (renunţarea la subiectivism, alteritatea), rezultanta multor judecaţi care îmi sunt poruncite din afară, mă violentează prin structura lor logică, obiectivă şi mă stăpânesc prin necesitatea lor. Fiecare a îndurat cel puţin o dată umilinţa abdicării în faţa unui adevăr, deşi pasiunea de a-l căuta şi a fi violentaţi de legile lui se pare că biruieşte întotdeauna, împotriva oricăror umilinţe şi oricâtor degradări. (Mircea Eliade)