Spioni, spioane si dandanale in Romania razboinica (1916-1919)

A doua cea mai veche meserie a lumii îşi are cronicarii ei fideli. Iar autorul acestui volum face parte din primul eşalon, deşi nu este uşor să te descurci într-o lume în care au existat un Jonathan Swift, un Daniel Defoe sau mai noii Ian Fleming, John le Carré. Dar există o diferenţă majoră. „Poveştile” domnului Alin Spânu sunt reale.
Auspiciile belice care caracterizează acest volum au reclamat din partea forurilor decizionale şi a celor operative, Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei Generale din Ministerul de Interne şi Biroul Informaţii al Marelui Cartier General, eforturi de a organiza reţele şi, mai ales, de a le pune la „lucru”. Perioada neutralităţii, cu romantismul ei, trecuse, venise vremea acţiunii. Acţiuni desfăşurate în spatele liniilor inamice, pe teatrele de operaţii şi în curtea proprie. Atitudinea cu iz cavaleresc a statului român faţă de spionii ce activau împotriva Vechiului Regat în perioada neutralităţii şi faţă de aparţinătorii lor avea să se schimbe fundamental. Spionii nu mai sunt expulzaţi, ci executaţi, suspecţii ajung direct în arest, iar familiile lor, în taberele pentru cetăţenii străini din statele inamice. Nu era uşoară viaţa de spion... (Mihai Retegan)