Stiam ca o sa vii in alb

Lumea e adevărată, pare a spune cartea de față, cu bunele și cu relele ei, toate componentele universului apărând (aparența este și ea o temă tangențială) ca realități incontestabile ale lui „a exista”, element definitoriu al ființei, trăitoare în adevăr și fals, deopotrivă. Traseul volumului, dat de felul în care sunt structurate și botezate capitolele (Pierderea, Susținerea, Căutarea, Rătăcirea, Regăsirea și Un sfârșit cât un început), este unul comun multor destine ale unui timp nerăbdător, prizonier al uitării de sine și al unei ierarhizări greșite a valorilor, cvasi-dezumanizantă pe alocuri.