Volumul Sublimul trădării reprezintă o incursiune în lumea „multidimensională“ a creației teatrale. Convins de existența unor straturi rarefiate ale spiritului, în care reprezentația a fost hărăzită să existe, autorul se îndepărtează de orice interpretare „vulgară“, la prima mână, a artei scenice. Făcându-se apel la teorii ale esteticii teatrale, dar și ale filosofiei, psihanalizei, exegezei și criticii literare, ne este relevat un univers artistic complicat, complex, predispus unei analize profunde. Astfel, locul care îi este destinat spectatorului nu mai este acela de privitor pasiv, ci de partener al actorilor.
„Operând «alegerea de sine», spectatorul iese din plasa esteticului nu pentru a-i desfide rostul, ci pentru a se proiecta în centrul acţiunii scenice, într-un loc în care îşi poate afirma prezenţa. Actul «lecturii» teatrului implică îndatoriri egale cu cele din spaţiul public, forţându-l pe insul aflat în sala de spectacol să facă o eschivă printre imperativele vieţii, considerând interpretarea ca circumscriere concretă în «legea universală» a eticului. Doar în acest fel, spectatorul poate accepta responsabilități legate de ceea ce i se întâmplă, atent la (şi preocupat de) viaţa sa superioară, spirituală.“