„În viaţa de dincolo îţi retrăieşti toate experienţele, însă de astă dată într-o cu totul altă ordine: toate evenimentele care se aseamănă sunt grupate laolaltă...
Când mori, simţi că a avut loc o schimbare subtilă, însă totul arată aproximativ la fel...
În viaţa de dincolo totul este moale...
Fiecare dintre noi moare de trei ori...
În viaţa de dincolo, descoperi că Dumnezeu este o specie de mici creaturi obtuze cu mintea înceată...
Ca rezultat firesc al unei societăţi capitaliste bazate pe o piaţă liberă, putem în sfârşit să decidem singuri cum va fi viaţa de dincolo...
În viaţa de apoi, totul există simultan în toate stările posibile, chiar dacă stările se exclud reciproc...
În viaţa de apoi nu eşti judecat prin raportare la alţi oameni, ci la tine însuţi. Mai exact, eşti judecat în raport cu ce ai fi putut să fii...“
Cărticica de faţă reuneşte diversele faţete ale acelui sum latinesc, „eu sunt“, ca ilustrare a posibilianismului (a nu se confunda cu posibilismul!, suntem avertizaţi), al cărui teoretician şi adept se declară David Eagleman: este vorba, în esenţă, despre explorarea posibilităţilor noi, ignorate până acum, şi despre atitudinea sceptică faţă de toate ideile luate de-a gata în legătură atât cu universul, cât şi cu mintea umană. Sum este o operă de „filozoficţiune“, un mic „roman experimental“, ale cărui capitole imaginează scenarii perfect credibile de trecere, de sondare a nenumăratelor ipoteze privitoare la ceea ce se întâmplă după moarte. Surprinde, într-un cuvânt, suma tuturor posibilităţilor care este necontenit viaţa. Fie ea şi de dincolo.