Teatrul din sufragerie

In ultimii ani, spaţiul domestic a inceput să devină gazda tot mai multor manifestări culturalartistice: piese de teatru, happening-uri, performance-uri, vernisaje, care atrag un public urban şi dornic de experienţe noi. Ce deosebeşte cultura de apartament de ceaiurile dansante la care se stringeau părinţii noştri pe vremuri e manifestul ei de a fi mai mult decat un gathering agreabil, de a produce cultură. De obicei, artiştii şi organizatorii care produc aceste evenimente nu se regăsesc in sistemul artistic instituţional. Prin “evitarea mainstream-ului” se inţelege atit selectarea publicului şi a canalelor de comunicare, cit şi modalitatea punerii in scenă, intr-un mod relaxat şi informal. Puţine manifestări din această categorie se petrecinsă intr-un anonimat total, organizatorii dorindu-şi ca invitaţii să fie persoane care contează pentru ei, de obicei din aceeaşi zonă artistică. In cultura de apartament, evenimentul este o extensie culturală a personalităţii proprietarului-organizator. Acesta influenţează in mod decisiv structura, frecvenţa, publicul evenimentelor şi, desigur conţinutul lor, spre deosebire de evenimentele mainstream, unde se lucreaza in echipă şi unde un membru, oricit de important ar fi el, nu poate produce schimbări radicale in desfăşurarea evenimentelor. Fie că este performance art, expoziţie sau piesă de teatru, manifestările artistice depind direct de fluctuaţiile de dispoziţie şi energie, de motivaţiile proprietarului-organizator, intrucit sint non-profit, şi de starea lui financiară. lorgean theatre face parte din aceeaşi categorie de “instituţie” culturală alternativă, neoficială, dependentă de personalitatea celui care a iniţiat-o. Este un tip de teatru antropologic (care-si propune studierea comportamentului biologic si cultural in situatii teatrale) prin instituirea unor ritualuri de acces şi implicarea spectatorului in cadrul performativ. La lorgean theatre biletul a fost inlocuit cu obiecte pe care publicul le alege in funcţie de tema spectacolului. Importanţa şi funcţiile acestor obiecte in ritualul dramatic constituie una dintre temele acestei lucrări, alături de studierea ambiguităţilor relaţiei dintre audienţă/invitaţi, performeri /gazdă/organizator intr-un spaţiul privat. Am ajuns să abordez acest subiect pentru că intr-un mod poate uşor nefiresc, avind in vedere că sint cel care a iniţiat şi dezvoltat acest tip de teatru in garsoniera proprie. In cazul meu, faptul că terenul este propriul spaţiu domestic şi sint producătorul subiectului studiat a uşurat observarea, dar a ingreunat redactarea, concluziile plătind tributul unui inevitabil subiectivism, oferind insă, in acelaşi timp, o inedită şi semnificativă autenticitate acestei lucrări.