Nominalizat de cinci ori la Premiul Nobel pentru Literatură, Ko Un (n. 1933) este considerat a fi cel mai important scriitor contemporan sud-coreean. Opera sa, cuprinzând peste 140 de volume (poeme, proză, eseuri, autobiografii, jurnale de călătorie, traduceri) surprinde, în esenţă tare, încercările personale prin care a trecut (retragerea din viaţa socială între 1952 şi 1962, când a aparţinut unui ordin al călugărilor budişti, încarcerările şi torturile la care a fost supus în timpul dictaturilor din anii ’70-’80, tentativele de suicid), dar şi momentele de cotitură din istoria peninsulei coreene.
Apreciat de critica de specialitate pentru talentul de a se reinventa în permanenţă din punct de vedere stilistic, Ko Un şi-a caracterizat poezia sa drept „un ecou, o curgere care se poate zdrobi de un ţărm sau care poate crea ritmuri din întuneric şi lumină”. Ko Un pendulează în scrierile sale între sensibilitatea tuşelor caracteristice caligrafiei tradiţionale coreene şi sonoritatea dramatică a dizidentului politic, a eroului antisocial ce adoptă o poziţie intransigentă faţă de încălcarea dreptului la liberă exprimare, cenzura originalităţii şi a imaginaţiei şi proliferarea idolatriei.
Opera sa a fost tradusă în limbile engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, suedeză, norvegiană, chineză, japoneză, vietnameză, arabă, poloneză, rusă, cehă şi turcă. Este laureat al mai multor premii literare sud-coreene dar şi străine: Ordinul norvegian pentru merite literare (2005), Premiul suedez „Cikada” pentru literatură (2006), Premiul pentru întreaga activitate (Canada, 2008), Premiul pentru contribuţia la literatura internaţională (SUA, 2011), Premiul „Coroana de Aur” (Macedonia, 2014) ş.a.
Printre cele mai importante volume de poezii se numără: Piankamseong (Sensibilitatea celeilalte lumi, 1960) Maninbo (Zece mii de vieţi, 30 de volume, publicate începând cu anul 1986), Baekdusan (Muntele Baekdu, 1987-1994,) Mujaesipyeon (Poeme fără titlu, 2013) ş.a.