Trecut si trecuturi

Nu te cunosc… Dar, dacă mă lași câteva clipe să mă uit la privirea ta s-ar putea să-mi aduc aminte unde am mai văzut acea privire. Și, mai ales, când am mai văzut-o.
Dacă te vei cufunda în meditație, îți vei aduce aminte și tu. Poate că am fost prieteni, poate că nu, poate că-ți vei aduce aminte un moment, sau mai multe, oricum vei ști tot ceea ce știu și eu.
Poate vei realiza că m-ai mai văzut în vis, chiar în mod repetat, sau o să-ți dai seama brusc că sunt legat cumva de plăcerile tale, sau de spaimele tale.
Eu te țin minte pe tine, tu mă ții minte pe mine, ba chiar și o bună parte din locurile și evenimentele la care am participat, știm că ele influențează cumva prezenta noastră viață și că avem ceva de rezolvat. O lecție de învățat, o energie de consumat.
Și mai știm ceva: că suntem și nu suntem aceiași care ne-am întâlnit într-o altă întrupare, chiar dacă este vorba de cea mai recentă pe care am avut-o.
Știu nu numai că tu ești altfel, știu și că eu sunt altfel. Pentru că nu mă întorc în această lume identic cu cel care am fost – o altă speranță deșartă a celor pentru care modelul reîntrupării este doar o cale de a evada, de a nu-ți asuma răspunderea sau de a-ți prelungi plăcerea.