Un tarm prea indepartat

Noul studiu de literatura comparata al Corinei Ciocarlie ne atrage prin „alertetea si precizia unei expuneri de superioara factura eseistica”, dupa cum spunea criticul literar Gabriel Dimisianu, dar ne si cucereste prin eruditie si demonstratii ingenioase.
Ca orice linie arbitrara, frontiera exista pentru a fi respectata de unii si transgresata de altii. Frontiera e cind bariera, cind punct de trecere – si deci presupune, din partea oricui evolueaza in vecinatatea ei, cind adaptare/repliere, cind razvratire/desprindere. Cele doua moduri de a gindi limita induc inevitabil doua moduri de a calatori, precum si doua moduri de a privi obiectul dorintei. Chemarea cunoscutului sau a necunoscutului? Rotire in cerc sau fuga perpetua? Odisee sau Bildungs-roman? Penelopa sau Calipso? Eros sau seductie?
Eseul de fata propune o dubla incursiune – erotica si exotica – pe linia de hotar, in compania unor autori romani (Liviu Rebreanu, Gib I. Mihaescu, Mircea Eliade, Stefan Banulescu) distribuiti pe o scena romanesca mai larga, central-europeana sau balcanica (incluzindu-i, printre altii, pe Danilo Kiš, Ismail Kadare, Ivo Andrić, Milan Kundera, Peter Esterházy, Constantin P. Kavafis ori Jaroslav Hašek). Mai devreme sau mai tirziu, eroii lor redescopera, pe cont propriu, un adevar vechi de cind lumea: daca seductie nu e, nimic nu e!