Vezi mai multeOrhan Pamuk (n. 1952) este cel mai cunoscut şi, totodată, cel mai controversat scriitor turc contemporan, asumat de întreaga Europă ca una dintre cele mai valoroase şi originale voci ale ultimilor ani. Născut la Istanbul, Pamuk a urmat studii de arhitectură la Universitatea Tehnică din oraşul natal, abandonate ulterior; în 1976 a absolvit Institutul de Jurnalistică al aceleiaşi universităţi. Din 1974 s-a consacrat aproape în întregime scrisului, după ce, o vreme, cochetase cu pictura. Opera sa, elogiată cu entuziasm de critici şi tradusă în peste 40 de limbi, cuprinde romane — printre care Beyaz Kale (Fortăreaţa albă, 1985), Kara Kitap (Cartea neagră, 1990), Yeni Hayat (Viaţa cea nouă, 1994), Benim Adım Kırmızı (Mă numesc Roşu, 1998), Kar (Zăpada, 2002) - şi un volum de memorii dedicat Istanbulului.
Recunoaşterea internaţională s-a concretizat şi într-o pleiadă de premii prestigioase, precum: The Independent Award for Foreign Fiction, Prix de la Découverte Européenne, Prix du Meilleur Livre Étranger, International Impac Dublin Literary Award, Prix Médicis Étranger, Friedenspreis ş.a.
„O nouă stea s-a ivit la Răsărit: Orhan Pamuk.” - The New York Times Book Review
„Într-o zi am citit o carte şi întreaga mea viaţă s-a schimbat.“ - fraza de debut a Vieţii celei noi (romanul cu reputaţia celei mai rapid vândute cărţi din istoria Turciei) deschide poarta unui periplu romanesc halucinant, parte thriller intelectualist, parte poveste de dragoste, ce ne conduce spre tainele vieţii şi ale morţii.
Prins între enigmatice conspiraţii bizantine şi texte de un magnetism hipnotic, tânărul student Osman străbate neobosit drumurile primejdioase din stepele Anatoliei — un univers bizar, bântuit de vieţi spulberate, autobuze demente, oameni osteniţi, încăperi părăginite, panouri de publicitate coşcovite, litere şterse, stafii... În aventura sa picarescă, eroul cunoaşte, rând pe rând, dragostea, iniţierea, dar şi moartea, trăieşte iluziile şi deziluziile Turciei moderne. Viaţa cea nouă, cartea fascinantă, deţinătoare de taine, se vădeşte a fi himera necesară, ce transfigurează existenţele şi conferă lumii aureola inegalabilă a visului. Visul ca viaţă, dincolo de fruntariile constrângătoare ale timpului...
O meditaţie despre Carte şi rosturile ei, despre realitate şi ficţiune, despre destin şi întâmplare, despre metamorfozele sinelui şi identităţile noastre schimbătoare.
„Un roman halucinant şi straniu... ce navighează de la şaradele intelectualiste borgesiene către lirismul mirific al lui Gabriel García Márquez.“