În octombrie 1964, Vladimir Nabokov, insomniac intratabil, și-a propus să facă un experiment: pe parcursul următoarelor optzeci de zile, imediat după trezire, și-a așternut visele pe hîrtie. Încerca astfel să demonstreze teoria că timpul e reversibil, astfel încît, paradoxal, un eveniment din viitor poate genera un vis din trecut. Rezultatul este un jurnal fascinant, în care Nabokov a notat șaizeci și patru de vise și episoadele ce le-au urmat în timpul zilei, oferind o perspectivă pînă acum necunoscută asupra vieții scriitorului.
„Ce nevoie ai de fantasmele ficțiunii cînd te poți strecura pe fereastră chiar pe perna lui Nabokov, în lucida sa lume onirică?” (Brian Boyd)
„O meditație asupra felului în care visele ne dezleagă de noi, de ceilalți, de cel mai elementar simț al duratei.” (The New Yorker)
„În lumea literară circulă o glumă atribuită lui Oscar Wilde, care ar fi spus că una dintre cele mai înspăimîntătoare propoziții în limba engleză este: Am visat ceva foarte interesant azi-noapte. Dacă-i adevărat, e puțin probabil ca lui Wilde să-i fi plăcut Visele insomniacului, o carte insuflată în întregime de viața-din-vis a lui Vladimir Nabokov.” (London Review of Books)