Visul unei teorii finale

„Lucrul cel mai uimitor despre univers este că poate fi cunoscut“, spunea Einstein la începutul secolului XX, iar de atunci oamenii de ştiinţă s-au apropiat tot mai mult de înţelegerea tuturor fenomenelor fizice pornind de la un număr mic de principii fundamentale. Cercetările lor par să conveargă spre o teorie finală, un cadru unic care să descrie particulele şi interacţiile din natură, punctul terminus al explicaţiilor generate de stăruitoarea întrebare „de ce?". De un secol, eforturile fizicienilor au fost călăuzite în bună parte de judecăţi estetice: o teorie profundă trebuie să aibă acea frumuseţe greu de definit, dar uşor de recunoscut, care o face să corespundă realităţii. În ultimele trei decenii însă, în ciuda marii ingeniozităţi a teoreticienilor, cunoaşterea a bătut pasul pe loc - nu am avut la dispoziţie un accelerator de particule suficient de puternic pentru a atinge acele energii la care experimentele să poată decide între diferitele variante ale teoreticienilor.
Steven Weinberg, laureat al Premiului Nobel, unul dintre cei mai mari savanţi ai timpului nostru, anticipează în Visul unei teorii finale forma pe care această explicaţie ultimă a naturii ar putea s-o ia, pornind de la drumul parcurs până acum de cunoaştere. Scrisă pe înţelesul publicului larg, cartea încearcă să definească însăşi ideea de teorie finală şi sensul inevitabilei întrebări „de ce?“.