În această carte sunt puse proiectele noastre care, dintr-un motiv sau altul, nu au putut fi construite. Cele mai multe sunt de când ne aflăm cu biroul pe strada Cristofor Columb și de când suntem așezați într-un mod fericit și puțin mai altfel decât până acum. Sunt și altele mai vechi, făcute în tranziția către ceea ce suntem acum. Concursurile, de pildă. În orice caz, ascunse prin arhivele calculatoarelor, prin caiete de schițe, pe panouri rezemate de perete sau pe foi prinse în simeza de plută, ele și-au reclamat, la un moment dat, dreptul de a se sustrage palorii și de a căpăta, fulgurant, un dram de strălucire. În lucru avem referințe de toate soiurile, din surse cunoscute și la îndemână, dar și indirecte, colaterale, neașteptate, de pildă din noi înșine, din propriile proiecte. Acestea s-au tot ridicat în urma noastră, nici schițe de caiet, prea nedeterminate, nici implacabil realizate, așadar, nici într-un dincoace, nici într-un dincolo, de aceea am vrea ca, prin această carte, să le punem concentrat acolo și de acum să le uităm, să le îndepărtăm dinspre noi, dar într-o manieră diferită, contorsionată și elaborată, făcându-le tocmai de aceea, măcar pentru noi cei din acest birou, încă de neuitat.
De fapt, nici măcar despre proiecte ca atare nu am vrea să vorbim, aici ne tot răsucim, ele nici nu sunt arătate chiar întregi și-n forme consacrate, ci ca situații în lucrul nostru; ceva trebuie să fie aici cât de cât semnificativ astfel încât acestea să merite a fi prezentate într-o carte. Sub nicio formă, așadar, derulare explicită de planuri, secțiuni, fațade, ci am vrea, mai degrabă, să se vadă ceva prețios, ceva ce să stăruie în memorie, paradoxal, nu numai ea, arhitectura, și nici gânduri fastidios vane, ci un interval fertil, mai persistent decât imaginile, mai memorabil decât cuvintele, un ce și-un cum, nici definitivul nici superfluul, pe un drum îngust, cu grijă, am vrea să pășim, iar această carte, semn de emfază, poate, și sigur neostoit orgoliu, am vrea să-l descrie. Aici începem.
STARH