Zen adevarat

Cu toate ca zenul era cunoscut si practicat de multi ani in Statele Unite, europenii au trebuit sa astepte pana la sosirea Maestrului Taisen Deshimaru la Paris, in 1967, pentru a cunoaste in autenticitatea sa (adica in practica) ceea ce Maestrul Deshimaru a facut etern intr-o scurta perioada de 15 ani. De aceea el este privit ca parintele si fondatorul Zenului european. In timpul acelor ani, a lucrat la raspandirea Zenului scriind carti si deschizand numeroase dojo-uri Zen pe tot cuprinsul Europei.

Prima sa carte, Zen adevarat. Introducere in Shobogenzo, a fost publicata in 1968 si acum prezentam aceasta carte istorica. Este istorica in sensul ca mii de europeni au luat contact cu Zenul adevarat datorita acestei carti. In limbajul Maestrului Deshimaru, zen adevarat inseamna practica zazenului. El a fost un succesor direct al invataturii lui Dogen Zenji, care a proclamat clar in mai multe locuri din scrierile sale ca zazenul este suficient: "Maestrul meu, Nyojo, a spus ca atunci cand practicam zazen, noi abandonam corpul si mintea. Asta este posibil doar sezand. Nu e necesar sa recitam sutre, sa ardem betisoare parfumate, sa facem prosternari, sa practicam cainta. Sezand in zazen noi penetram strafundurile inimii invataturii lui Buddha. In ultimii 500 de ani putini au fost cei care ar putea fi comparati cu Maestrul meu, putini cei care au aratat calea justa ca zazen este invatatura Dharmei si invatatura Dharmei este zazen. Ca zazen este Calea si Calea este zazen." (Dogen Zenji, Shobogenzo, capitolul Zanmai-o-zanmai).

Expresia Zen adevarat pe care Maestrul Deshimaru o folosea trebuie inteleasa in acest sens. Este suficient sa sedem in zazen, este suficient sa venim la dojo in fiecare dimineata. Zenul Maestrului Deshimaru a fost unul dintre cele mai simple si insufletite, chiar daca uneori el arata ca un tigru in fata discipolilor sai. A devenit calugar la o varsta destul de inaintata si a trait mereu in social, de aceea nu avea o parere prea buna despre viata monastica japoneza si despre calugarii japonezi care foarte des erau mai interesati de bunastarea lor materiala decat de cautarea spirituala. A fost foarte putin influentat de formalism, cu toate ca acesta este una dintre principalele caracteristici ale Scolii Soto Zen japoneze. Zenul sau a fost simplu si direct si a ramas asa printre discipolii care au continuat transmisiunea sa.

Aceasta carte este de asemenea de importanta istorica in sensul ca am actualizat capitolul despre relatia dintre zen si stiinta. De asemenea am completat bibliografia. In prezent exista sute de carti despre zen, insa in ceea ce ma priveste sunt putine cele care merita mentionate si le-am listat aici.

Dincolo de aceste adaugiri nu trebuie sa atingem stilul brut si direct al Maestrului Deshimaru si nici introducerea sa la Shobogenzo si traducerile capitolelor din aceasta scriere a Maestrului Dogen. De aceea aceasta carte istorica este si una eterna.
Maestrul Myoken,
Templul Zen Iluminarea Tacuta, Bucuresti, 2012