Anul 1866 fusese însemnat printr-un eveniment ciudat, un fenomen misterios şi de nelămurit, pe care, desigur, nimeni nu l-a uitat. Fără a vorbi de zgomotul care tulbura populaţiile porturilor şi care aţâţa spiritul public dinăuntrul continentelor, oamenii de la mare erau mişcaţi în mod special. Negustorii, armatorii, căpitanii de vapoare, comandanţii, atât din Europa, cât şi din America, ofiţerii de marină din toate ţările şi guvernele mai multor state ale ambelor continente se preocupaseră în cel mai înalt grad de acest fapt.
Într-adevăr, de câtva timp, mai multe vapoare se întâlniseră pe mare cu „un lucru enorm”, un obiect lung în formă de fus, câteodată fosforescent, mult mai mare şi mai iute decât o balenă.
... Monstrul, scufundat la câţiva metri sub suprafaţa apei, împrăştia această lumină foarte puternică, dar nelămurită, despre care vorbeau rapoartele mai multor căpitani. Această împrăştiere de raze trebuia să fie produsă de un agent de o mare putere de a străluci. Partea luminoasă forma pe mare un oval imens, foarte lunguieţ, în mijlocul căruia se afla un focar a cărui strălucire se stingea prin gradaţii succesive.
— Nu este decât o adunătură de molecule fosforescente, strigă unul din ofiţeri.
— Nu, domnule, cu siguranţă nu-i aşa, răspunsei eu. Această strălucire e de natură esenţial electrică... De altfel, priviţi, priviţi! Se mişcă... înainte, înapoi, vine ţintă spre noi!...
Un strigăt general se auzi pe fregată.
— Tăcere! zise comandantul Farragut. Sus cârma, întoarceţi motoarele!
Aceste ordine fură executate şi fregata se depărtă în grabă de focarul luminos.
Mă înşelam. Voia să se depărteze, dar animalul supranatural se apropia cu o iuţeală dublă decât a sa.
Gâfâiam. Încremenirea, mai mult decât teama, ne făcea muţi şi nemişcaţi. Animalul ne ajunse cât ai clipi din ochi, gonind printre valuri. El ocoli fregata care făcea atunci paisprezece mile pe oră şi o înfăşură cu valurile lui electrice ca un praf luminos.
Citiţi epocala lucrare a vizionarului Jules Verne şi aflaţi despre aventurile celebrului său submarin - Nautilus.
— Nu este decât o adunătură de molecule fosforescente, strigă unul din ofiţeri.
— Nu, domnule, cu siguranţă nu-i aşa, răspunsei eu. Această strălucire e de natură esenţial electrică... De altfel, priviţi, priviţi! Se mişcă... înainte, înapoi, vine ţintă spre noi!...
Un strigăt general se auzi pe fregată.
— Tăcere! zise comandantul Farragut. Sus cârma, întoarceţi motoarele!
Aceste ordine fură executate şi fregata se depărtă în grabă de focarul luminos.
Mă înşelam. Voia să se depărteze, dar animalul supranatural se apropia cu o iuţeală dublă decât a sa.
Gâfâiam. Încremenirea, mai mult decât teama, ne făcea muţi şi nemişcaţi. Animalul ne ajunse cât ai clipi din ochi, gonind printre valuri. El ocoli fregata care făcea atunci paisprezece mile pe oră şi o înfăşură cu valurile lui electrice ca un praf luminos.
Citiţi epocala lucrare a vizionarului Jules Verne şi aflaţi despre aventurile celebrului său submarin - Nautilus.