Istoriografia noastră comunistă, dar şi propaganda audio-vizuală, în special cinematografică, ne-au convins de vitejia ostaşilor noştri în campania 1916-1919, şi în mare măsură aşa a fost. Jurnalul domnului Mihăilescu ne arată însă că lucrurile nu au stat tot timpul aşa. Ne trezeşte la realitatea crudă, dar necesară a adevărului, pe care, comod sau nu, trebuie să-l spunem.
Dotarea dezastruoasă sau mai bine spus lipsa de dotare a armatei române în partea de început a primei mari încleştări armate la nivel mondial, atitudinea aproape execrabilă a majorităţii ofiţerilor aruncă o lumină nefavorabilă asupra bravei noastre oştiri de la acea vreme, în ciuda fanfaronadei ofiţereşti etalată cu atâta emfază. Deseori jurnalul e presărat cu imagini ce denotă cruzime, barbarie, laşitate din partea bravilor noştri ofiţeri, unii chiar de viţă nobilă.
* Mihai Liviu Adafini