Orice om se intreaba de unde vine si incotro se indreapta. Acea scurta parte a trecutului nostru pe care ne-o amintim se numeste experienta; dincolo de aceasta, un indefinit suflu de viata ne spune ca trebuie sa fi existat cu mult inainte de a ne naste in aceasta lume. Cand cei care isi amintesc sunt numerosi, aceasta amintire precisa se numeste Istorie, iar presimtirea ca suntem mult mai batrani decat ne spune stiinta contemporana, nu foarte sigura, se numeste Mitologie, sub un anumit aspect.
Toate popoarele din lumea antica, inclusiv amerindienii, ne vorbesc despre diluvii si continente scufundate. Platon ne-a lasat o relatare foarte precisa. Pe ultimul fragment al Continentului Atlant l-am situat pe Ankor, un principe, un filosof, un om. Actiunea se desfasoara acum unsprezece mii cinci sute de ani. Totusi, uneori intriga se va desfasura in cititorul insusi al acestor pagini, deoarece intrebarea citata la inceput continua sa ne preocupe pe toti. Da, toti purtam in inima noastra un "Ankor". Aceasta povestire ne va ajuta pe multi dintre noi sa il intalnim.
Valurile Oceanului Atlantic nu ne-au dezvaluit inca dovezi destul de convingatoare despre existenta vreunei civilizatii care sa se fi scufundat in adancurile sale sau daca a facut-o, aceste dovezi dorm uitate in vreun colt din muzeele noastre, fara sa le fi acordat inca atentie. Dar gandirea umana s-a proiectat pe Luna cu mult inaintea astronautilor si a coborat in sanul marii inca de la inceputul timpului. Sa o facem din nou si sa visam ca ne aflam in Poseidonis, ultimul fragment al orgoliosului continent care s-a scufundat, ca o nava dintr-un stravechi razboi, impreuna cu intregul sau echipaj. -- Fragment diin Prolog